Atâta linişte… prea multă? Suficientă cât să ascult doar muzica valurilor, departe de zgomotul de fond al gândurilor mele. Să nu gândesc prea mult şi să nu simt prea puţin – e o înţelegere potrivită cu mine însămi. Să păstrez clipele astea în suflet ca între filele unei cărţi dragi. Pentru când mă voi întoarce pe ţărmurile pustii şi presărate cu amintiri. Sau doar pentru când voi căuta motive să-mi spun că într-adevăr “it’s a beautiful life“.
Am petrecut ore lungi între pereţii îmbrăcaţi în lemn ai hotelului. Am cântat şi ne-am pierdut în îmbrăţişări, dar nu-mi explic… încă mi-e sete de dragoste şi de muzică. Nu e niciodată de ajuns. Şi nimic nu mă inspiră mai mult decât să mă trezesc cu sunetul mării într-un întuneric cald şi comod, ghicind şoapte prin murmurul valurilor. Paşii noştri au rămas imprimaţi pe nisip. Ca într-un cântec al lui Dido, “I’ve still got sand in my shoes” şi dorul de mare mi se zbate sub tâmple…

De ce as merge la mare in februarie? E relaxant sa privesti malul marii?
Pot sa-ti spun de ce-mi place mie sa merg la mare iarna (sau, in general, in extra-sezon): plaja e pustie si e atata liniste, ca si cum marea si nisipul mi-ar apartine doar mie. Nu da nimeni muzica la maxim la terase, nu te impiedici de sticle sparte si de prosoapele nimanui. Poti sta ore in sir pe plaja *atat timp cat nu e prea frig si din pacate n-am avut norocul asta* sa privesti marea… pentru mine nu e numai relaxant, ci si nespus de frumos, ma face sa ma simt mica-mica in comparatie cu imensitatea si forta marii… sper ca ti-am raspuns.
Inteleg. Eu sunt din Constanta si nu ma duc chiar daca e la 2 pasi.Si nu vreau sa par ingamfat, dar nu ma pasioneaza…bv tie
Te admir pt. drumul facut
O data am petrecut Anul Nou la mare, si a fost minunat! Doar cativa oameni si plaja… A fost ceva unic! Asa ca te inteleg perfect.
eu sper sa ajung in sezon; sau cand e cald.
am fost acu cativa ani in septembrie, si e urat cand e pustiu
P.S. bine… eu am fost cu baietii atunci, nu cu iubita