*

Acum ceva vreme, Raluca mă întreba ce e dragostea pentru mine. Ei bine…

Dragostea e atunci când, după o zi încărcată, când plouă şi e frig, când orele se scurg prea leneş şi te dor dinţii, să n-ai nevoie decât de un telefon să te scoată din stare. Dragostea e atunci când nu-ţi mai poţi stăpâni fluturii din stomac şi alergi pe scări fără să-ţi pese dacă o să-ţi suceşti gleznele până jos.

Dragostea are parfum de liliac alb dăruit de mâinile catifelate ale iubitului într-o zi ciudată de aprilie, dragostea ţi se furişează sub piele ca un vis despre luna mai, dragostea e atunci când ai nevoie să te ciupeşti în fiecare dimineaţă ca să-ţi aduci aminte că e real. Dragostea nu e perfecţiune şi nici echilibru, ci nebunie de-o clipă, când săruţi un străin şi nu reuşeşti să-i uiţi ani de-a rândul gustul buzelor…

Dragostea sfidează timpul, zidurile interioare, toate dezamăgirile de dinainte. Dragostea e atunci când nu-ţi mai pasă decât să-l faci să-i pese. Când îi spui pentru prima oară “mi s-a pus pata să te fac fericit” şi el te strânge în braţe şoptindu-ţi prin întuneric “nu-ţi fie teamă“. Dragostea e atunci când te trezeşti compunând pe stradă, zâmbind când vezi motocicleta lui preferată, împiedicându-te când îţi aduci aminte de felul răvăşitor în care sărută…

Dragostea e atunci când începi să te pricepi la chitări peste noapte, când gesturile lui devin ale tale, când înveţi să-ţi ţii spatele drept tot timpul pentru că aşa îi place lui, când te simţi îndrăgostită de toate albumele pe care le-a ascultat vreodată…
Când toate înşiruirile de fraze ca cele de mai sus ţi se par inutile, pentru că privirea ta spune în fiecare clipă “ştii că te iubesc…”

* Foto: Doru