*

Am hotărât că vom imprima toate instrumentele live pentru partea pop-rock a albumului. Unii prieteni mi-au spus că suntem curajoşi, alţii că suntem nebuni. Eu cred doar că vrem să fim… reali. Vintage, cu picioarele pe pământ, cu muzica venind firesc din corzi, premiere, cinele, congas şi ce-o mai fi.

E relativ greu să captezi tobe în România şi să sune şi hi-fi *muzicienii ştiu de ce*, aşa că ne aşteptăm la multă bătaie de cap. De precizat: nu avem încă toboşarul nostru! Aşa că am lucrat cu Andrei Neamţu de la Marfar, în studioul trupei. Înregistrarea tobelor pentru “La cafea” a durat patru ore, cu tot cu setup şi probe – dar a meritat fiecare secundă! La bass ne-a ajutat deocamdată Andrei Kivu (din trupa Vice).

Urmează multă muncă la compresie, mixaje & Co., plus faptul că pe Edi şi dl. Mitran îi prindem cu greu liberi. Am decis că vom lăsa proiectul să se dezvolte, muzica să prindă aripi firesc – eu eram cea grăbită să spună “that’s a wrap” cât mai repede, dar m-am liniştit, m-am ciupit de suficiente ori cât să conştientizez că de data asta e adevărat, chiar lucrăm la album şi nimic nu ne poate opri! Iată cea mai bună dovadă că Alec şi cu mine învăţăm unul de la celălalt şi creştem o dată cu muzică noastră…

Am mai făcut între timp o piesă, “One Night Away”, împreună cu un prieten drag, Ciprian – iar mâine avem filmări pentru o emisiune pe Naţional TV! Mai multe detalii în curând!

* Alec a probat tobele înainte de imprimare… nu m-am putut abţine să nu remarc că ii stă sexy la tobe; la care el m-a întrebat: “Mai sexy ca la chitară?” Concluzia mea: e la fel de sexy şi frumos în orice ipostază…