“La 17 ani nu am mai rezistat, aveam parcă prea multe de spus. Toate dorinţele mele de până atunci de a evada într-o lume fără limite trebuiau să se materializeze. Aşa că am luat chitara prăfuită şi am bătut la uşa profesorului (…) Din prima clipă am ştiut că am ales drumul cel bun, alegând chitara – muzica. Am simţit că îmi va fi mereu aproape de suflet şi că mă va ajuta atunci când voi rămâne fără cuvinte”

Sunt doar câteva din cuvintele lui, atât de preţioase pentru mine. Îmi pare bine că a decis să nu le mai ţină ascunse într-un sertar sau într-un colţ al minţii. Vă aşteaptă cu poveşti frumoase despre dragoste şi muzică la adresa http://alecsandor.voce.ro

foto: Alexandra Sandu

Print