M-au enervat în ultimele zile…
oameni care promit şi sunt departe de a-şi conştientiza responsabilitatea
oameni care greşesc şi nu au puterea să recunoască
oameni care se aşteaptă să fie aşteptaţi mereu
oameni care iau totul de-a gata, servit pe tavă
cei care aleg calea uşoară
“muzicieni” care ştiu mai multe despre funcţiile Antaresului decât despre game şi transpoziţii
“producători” care au uitat… the good old fashioned way
“case de discuri” care sunt mai mult… case de videoclipuri…
ore care se scurg prea încet
oameni care se izbesc de mine pe stradă, se împing şi dau cu coatele, fără să se grăbească undeva
oameni care dau din coate, la fel, şi prin viaţă
oameni care uită de unde au plecat
“artişti” al căror drum nu se mai concretizează în valoare, ci în mii de euro
ore, ore lungi, ani întregi în care aştepţi să se schimbe ceva
drumuri, aceleaşi drumuri care duc mereu într-un zid
prejudecăţi jenante
temeri nefondate
lipsa totală de curaj şi de inspiraţie
lipsa puterii de-a recunoaşte că e nevoie de mai mult…
Şi totuşi există…
oameni care nu mă cunosc prea bine şi se îngrijorează pentru mine când îmi citesc blogul
oameni care ne îmbrăţişează sincer pe stradă
cel puţin o voce care spune “vreau să vă mai ascult”
producători care mai ştiu cum sună o tobă şi altfel decât în VST
case de discuri, out there somewhere, care caută soluţii alternative la căderea liberă a industriei muzicale
o Dana Nălbaru care-i sfidează pe toţi, oferindu-şi albumul gratuit online…
artişti dispuşi să dărâme şi să reconstruiască o scară universală de valori
cântece care sună bine
ziare cu fete frumoase şi îmbrăcate
un haos minunat, departe de aici
un zâmbet sincer şi absolut gratuit pe stradă
amintiri şi idealuri care ne ţin în viaţă
dimineţi cu gust de nectarină proaspătă
îmbrăţişarea iubitului meu, puterea mea de-a merge mai departe
curajul de-a sfida gravitaţia
şi alte legi, mai mult sau mai puţin stupide
un drum deschis pentru noi
muzica… cea care nu moare niciodată.
Pe voi ce vă enervează… şi ce compensează?








