După un drum lung, am ajuns miercuri seară la Arad. Ne simţeam “on tour” şi ne simţeam Dream Team: Alec (chitară), Adi (percuţie), NMC (sunet) şi subsemnata (voce şi puf). Puf la propriu, pentru că la Festivalul EtnoJAZZ mi-am scos aripile în lume. Aradul ne-a întâmpinat cu frunze de toamnă, public puţin numeros dar cald şi organizatori simpatici.

A fost frumos, deşi aveam mari emoţii: noi nu cântăm jazz, totuşi! După recitalul lui Peter Sarosi & Co., am avut un moment în care m-am simţit “afară din peisaj”, tipa pop cu aripi albe printre iubitori de jazz. Dar… totul e bine când se termină cu bine! Le-a plăcut “La Nuit”, ar fi votat cu siguranţă “Ascultă-mă” dacă aveau laptopuri la îndemână şi (culmea!) i-a încântat varianta acustică de la “Beautiful Life“.

La ultima piesă, “Change The World”, NMC a lăsat deoparte mixerul şi a trecut la microfon: funky indeed! Din păcate, backing vocals-urile lui Alec nu s-au prea auzit, dar şi-a folosit chitara ca să transmită. Ascultându-l, simţeam clipă de clipă că aripile nu-mi sunt degeaba pe spate… he gave our songs wings too!

Adi Georgescu a fost alături de noi pentru prima oară live şi s-a descurcat impecabil! A fost pe beat şi pe feeling, a fost – aşa cum ne place nouă să spunem – “ce trebuie”.

Am învăţat multe din acest concert, în speţă cum să ne deschidem inimile în faţa oricărui gen de public şi a oricărei situaţii, să punem muzica înainte de orice şi, mai presus de toate, să fim o echipă.

Arad, mulţumim pentru muzică!

Patrik, mulţumim pentru prezenţă, fotografii şi recenzie. Iartă-ne cuvintele puţine, promitem să ne revanşăm data viitoare!