Ce mecanisme ciudate au amintirile, le ţii multă vreme închise într-un sertar şi apoi, într-o secundă, declanşate de-un zâmbet sau de-o fotografie, dau năvală în viaţa ta, la pachet cu regretele.
Regret că n-am fost alături de prietena mea M. când visele ei începeau să prindă contur. Regret că n-am fost lângă ea când îşi făcea bagajele pentru Franţa – ţara visurilor ei – şi că n-am fost acolo să-i ascult poveştile când totul se întâmpla mai viu ca niciodată pentru ea.
Îmi pare rău că nu i l-am prezentat încă pe Alec. Că nu i-am zâmbit cu dinţii noi, că nu am scos-o la o cafea în toţi aceşti ani, că nu a fost la primul nostru concert.
M. a fost singura prietenă adevărată pe care am avut-o în liceu. Unul dintre puţinele motive pentru care-mi plăcea să merg la şcoală erau pauzele când împărţeam un cremwurst în foietaj de la patiseria de vis-a-vis şi vorbeam despre tot ce vom face când vom fi pe picioarele noastre.
Eram tinere şi nebune, trăiam cu o intensitate sufocantă, crezând orbeşte că nimic din ce facem acum nu e definitiv. Uneori mai simt asta şi mă umplu de lumină pe dinăuntru…
Am învăţat multe de la M. că e mai bine să regreţi unele decizii, decât să regreţi că n-ai încercat, că nu ţi-ai întins aripile de teamă.
Se poate spune că ne împărtăşeam secretele atât de exclusiv, încât am ajuns să ne ştim pe derost una pe cealaltă. Poate am ajuns să ştim prea multe, să ne intoxicăm cu “ce-ar fi dacă…”, astfel că gândurile noastre s-au îndepărtat cumva…
În ultimul semestru de liceu, abia dacă ne-am mai vorbit. Şi atunci, erau conversaţii mărunte, nimic care conteze cu adevărat. Nu mă mai vedeam în ochii lui M. ca într-o oglindă. Poveştile pe care ni le spuneam, vieţile noastre încâlcite ne creaseră imagini ciudate, confuze.
Nu mai eram noi înşine – sau poate acela era exact momentul unei schimbări, marea “maturizare” pe care o aşteptau rătăcirile noastre. Habar nu am. Am împărţit atâtea bucurii şi tristeţi încât nici nu contează…
Ce vreau să spun e: mulţumesc M. şi, dacă citeşti aceste rânduri, să ştii că aş vrea să-mi fii domnişoară de onoare!
