În seara asta vom avea plăcerea de a-i vizita pe Vice la o repetiţie. Se preconizează un creative session din care nu-i exclus să iasă piese geniale!

Cine sunt Vice? Ei bine, încă una din trupele bune din România de care n-ai auzit. Una dintre puţinele trupe cu adevărat bune din România, după umila mea părere.

I-am descoperit în 2006, când am ascultat cu răsuflarea tăiată un disc cu opt piese “de tăiat venele pentru îndrăgostiţi”…

Sunt împletite acolo linii melodice prin care curge melancolia cu versuri profunde, impecabile în limba engleză. Mixajele sunt departe de perfecţiune, dar calitatea cântecelor transcede faptul că au fost înregistrate în sufragerie.

Vice au scos prin forţe proprii un album, “My Love, My Depression“, care se găseşte exclusiv pe net, deocamdată. E singurul album al unei trupe româneşti pe care-l am pe iPod şi cred că ar putea concura oricând cu un produs indie de afară.

Vocea solistului Claudiu alunecă pe note şoptite în “Unloved” şi se joacă liber pe “Laura“. “Angel Of Ten” e atât de epică şi bine scrisă, încât mă face să mă simt mică-mică, ca textier. “Organizer” e pentru dimineţile acelea când ai sufletul obosit după o despărţire şi tot ce mai ai sunt regretele…

“Friends” e perfectă pentru momentele când mergi pe stradă şi te gândeşti la ea sau el, atât de mult-visata jumătate, cuibărită în braţele tale… Chitara lui Dan se insinuează printre note ca un basm, iar Andrei adaugă vibraţia bass-ului şi doza de magie pieselor.

Astăzi, îmi face plăcere să spun că aceşti oameni minunaţi ne sunt prin preajmă, că putem cânta cu ei, că ne putem clădi visele împreună. Că nu suntem singuri. Cred c-am aberat prea mult, mai bine vă las să-i descoperiţi singuri pe Vice:


Vice
Quantcast

Print