Archive for March, 2009

Inner Smile

Dacă v-am speriat cu însemnarea precedentă, îmi cer scuze. A fost o răbufnire de moment – Don’t we all clash with ourselves sometimes?

Am avut cele mai frumoase două zile posibile, pline de dragoste şi muzică şi plimbări în soarele blând al primăverii. Am fost în Grădină Botanică, ne-am uitat la rătuşte, am adormit unul în braţele celuilalt pe o bancă.

Şi toate astea după o repetiţie în care am simţit că plutim… abia aşteptăm să ne deschidem sufletul în faţa voastră, încă o dată, cu dor şi idealuri şi aripi.

Cam aşa se munceşte pentru un vis…

Foto: Ştefan Matei

Author name:
Discussion:
No Comments

my tears dry on their own

Sunt obosită după o zi de sentimente amestecate, în doze mari şi necontrolate. Sunt fericită, speriată, mândră, puţin frustrată, ameţită, sfâşiată de dor de Paris şi de vise, lipsită de entuziasm şi de orice fel de putere asupra destinului (doar azi).

Doar azi, fata care zâmbeşte tot timpul are ochii cenuşii, umbriţi de lacrimi uscate. Nu am mai sărbătorit de mult 9 octombrie. Nu am mai deschis cu aceeaşi conştiinţă de sine caietul de cântece. Mi se pare că am înghesuit speranţele într-un loc prea sigur ca să mai crească, ca să-şi întindă aripile până-şi vor forţa transformarea în realitate.

Sunt fericită pentru cei din jurul meu, pentru care ni de aşteptare s-au încheiat cu un surâs. Sunt neliniştită pentru mine, pentru noi… nisipul din clepsidră mi se scurge lent printre degete, nu-i văd capătul, văd doar o vârstă unde, poate, se termină visul.

O să-mi ascund teama sub pleoape o dată cu zorile. Respir încet, ştiu că o să mă răzbun cu o ploaie de zâmbete. Dar acum aş vrea doar să urlu şi să plâng cu nasul în pernă, doar azi.

Author name:
Discussion:
No Comments

On the fly

Ce fac, de ce nu scriu, de ce nu ar trebui să fiu certată? Ei bine, muncesc de zor împreună cu Marius, Rafi, Dragoş şi iubitul meu la concertul unplugged, întorc vise din condei împreună cu echipa adorabilă de la TWP (The Wonderful Project – coming soon!) şi… mă mut.

Da, cam asta fac eu când am consumat toată energia dintr-un loc. Când vreau să-mi schimb pereţii verzi pe o privelişte la Biserica Italiană şi dimineţii cu cafea, croissante şi un câine galben la uşă. Vom locui cu prietena noastră, pictoriţa Anca Irina Lefter, în apartamentul de la Dalles, de săptămâna viitoare.

Şi, cum sunt 3 camere spaţioase… căutăm o colegă! Dacă eşti sociabilă, iubitoare de artă (pentru că vei avea chitări şi şevalete prin casă!) şi serioasă, scrie-ne la alexandra . alec @ yahoo . com (fără spaţii).

P.S.: Anca Irina Lefter îşi expune primele creaţii ikebana mâine de la ora 17 la Sala Dalles. Intrare liberă.

Author name:
Discussion:
1 Comment

Unplugged emotions

Joi, 2 aprilie 2009, începând cu ora 20.00, urmăreşte concertul “Marius Nedelcu şi Alexandra & Alec Unplugged” în direct pe Internet, pe www.apropo.ro!

Nu vă pot descrie cât de minunat e să lucrezi cu aceşti oameni, cât entuziasm şi emoţie implică… Mulţumesc pentru muzică: Marius Nedelcu (voce şi idei fantastice), Alec Şandor (chitară, concept şi inspiraţie), Dragoş Leca “Badea D” (bass şi simţ practic) şi Rafi Olivera Sanchez (percuţie şi bună-dispoziţie exotică).

Ne mai sunt alături: Cătălin Soare – Event Multimedia Production (sunet, lumini şi inspiraţie), Edi Ciobanu – Embassy (gazdă simpatică şi primitoare), Alexandra Purdilă – Shinzo Consulting şi TWP (stilist vestimentar şi the pretty face we all love), Iulia Roman – Machiajul.ro şi TWP (make-up artist şi încurajări calde), Ciprian Strugariu (fotograf şi prieten drag), Ada Bogoevici & Mediapro Music (support & press & sweetness), Pyuric – Monden.Info (partener media şi motivul unui zâmbet, oricând).

Nu în ultimul rând, sunt mândră să am colegi iubitori de muzică bună şi plini de iniţiativă! Matei, Cosmin, Anda & all the cute team… mulţumesc pentru încredere şi zile frumoase la birou! Apropo.ro rulez :)

Sper că n-am uitat pe nimeni, sunt multe idei bune şi mulţi oameni faini care au muncit muncesc să facă acest vis realitate. See u on April 2nd, online & unplugged!

Castiga 25 de invitatii duble la concertul Marius Nedelcu/Alexandra & Unplugged!

Author name:
Discussion:
4 Comments

Alexandra & Alec live @ Crossroads! (anulat)

Pe 18 martie, de la ora 21.00, cântăm în clubul Crossroads din Bucureşti. Revin cu detalii şi afiş.

Vă anunţam doar ca să vă puneţi în agendă de pe-acum :)

Invitaţi speciali: trupa VICE.

Nu vom putea susţine concertul de miercuri, 18 martie, din cauza programului extrem de încărcat şi a unor motive personale obiective. Ne cerem scuze… şi promitem să ne revanşăm la următorul show!

Alexandra & Alec

P.S.: Aşteptăm un răspuns din partea organizatorului şi a trupei, dar teoretic VICE vă vor încânta în acea seară cu muzica lor minunată.

Author name:
Discussion:
No Comments

Săptămâna asta…

… am visat mult, m-am trezit un pic scuturată de realitate, am cântat prea puţin.

… am mai aranjat o cântare pentru luna aprilie şi am confirmat participarea la Theatrum Mundi pe 9 mai (la Arad). Revin cu detalii.

… am “corupt” încă 3 colaboratori pentru TWP.

… am citit Soni, unul dintre puţinele romane româneşti ce se apropie de perfecţiune. Un must-read!

… m-am gândit de sute de ori că am nevoie de mare.

… am mers mult pe jos, pentru că nu mai suport atingerea oamenilor în troleu.

… am fost pe rând fericită, nerecunoscătoare, derutată şi crudă. Mi-am adus aminte că depind de un zâmbet.

… mi-a trecut prin minte să fac o minune, cumva, să ajungem la un concert de-al lui Britney în Anglia. Apoi am aflat că face playback în noul show şi m-am lăsat păgubaşă.

… m-am întrebat de o mie de ori de ce oamenii aleg întotdeauna calea uşoară.

… am văzut “Slumdog Millionaire”. De păstrat în inimă.

… am început să visez nepermis de mult la o maşină mică şi verde.

… mi s-a făcut dor de prieteni vechi, de frappe pe terase în Nisa, de albume ascultate pe casetă, de cărţi pline de praf luate cu împrumut de la bibliotecă, de nopţi petrecute în studio, de entuziasm.

… se va încheia cu linişte şi muzică împletite subtil… am atâta nevoie.

Author name:
Discussion:
1 Comment

Phoebs!

Acum ceva vreme, Phoebs m-a rugat să scriu ceva despre ea, pentru o pagină nouă pe blogul ei… A postat textul meu (cel mai lung şi mai “feminist” de pe-acolo, observ!).

Anyway, dau un copy-paste rapid pentru cei care sunt curioşi ce oameni minunaţi mă înconjoară…

Am cunoscut-o pe Phoebs acum doi ani, la o intalnire de bloggeri. Ea ma citise in ziua aceea, eu nu prea citeam bloguri, dar ne-am “citit” din priviri cand ne-am intalnit pentru prima oara. Stiu ca suna a cliseu, dar simteam ca o cunosc dintotdeauna si nu mi s-a parut exagerat sa-i povestesc totul despre mine in timp ce ne plimbam pe strazile Bucurestiului. M-a invatat ca un bun povestitor e in primul rand un bun ascultator, ca depresia e ceva relativ, mi-a intarit convingerea ca un zambet frumos si sigur iti poate pune lumea la picioare. Cu Phoebs am amintiri din librarii, McDonald’s-uri, cafenele cu muzici boeme… La ziua ei (in 2008) am cantat pentru prima oara cu Alec pe o scena; tot ea ne-a filmat prima piesa impreuna. In fata lui Phoebs am recunoscut, cronologic, ca sunt nebuna si inconstienta, distrusa si facuta praf, optimista pe motive autoinduse, fericita ca mai pot sa simt soarele pe fata, nesigura, indragostita nebuneste, pierduta pentru totdeauna in bratele lui Alec. Pentru ca lui Phoebs pot sa-i spun orice, privirea ei e intotdeauna ingaduitoare si… politically correct :) Phoebs e pur si simplu ea si straluceste, n-ai cum sa n-o iubesti!

Author name:
Discussion:
2 Comments

Motiv de aberat pe blog :)

Leapşa de la draga mea prietenă Adriana:

Sunt visătoare cu ochi deschişi, îndrăgostită, încăpăţânată, fericită, puternică.

Mi-aş dori ca experienţele viitoare să nu mă schimbe în rău.

Nu-mi plac măslinele, metroul, mizeria din oraş, nepăsarea noastră fără scuză.

Orice s-ar întâmpla, aş vrea să păstrez: dragostea lui Alec şi muzica.

Nu uit secunda în care am zâmbit pentru prima oară după operaţie; binele gratuit pe care mi l-au făcut atâţia oameni când eram rătăcită; cărţile pe care le-am citit cu sufletul.

Nu pot să-mi imaginez lumea fără muzică, dragoste, nelinişti.

Pot să descriu orice, mai puţin magia de-a scrie un cântec şi de a-l aduce apoi la viaţă pe scenă.

Urăsc ipocrizia, violenţa, minciunile…

Îmi plac buzele lui Alec, ciocolata, caffe frappe, cuvintele (în poezie sau proză), Celine Dion, zâmbetele întâmplătoare pe stradă.

Joc teatru - ba nu! :)

Puţini oameni mă cunosc cu adevărat – poate pentru că nici eu nu am reuşit încă. Sau e doar problema cu timpul… suntem prea ocupaţi să ne catalogăm înainte de-a ne descoperi.

Pregătesc un album mult-visat şi un proiect minunat (TWP)

Îmi place să cred că peste 5 ani voi fi cu adevărat mândră de imaginea mea din oglindă.

Nu suport promisiunile false, frustrările descărcate asupra celor care n-au nici o vină, răutăţile gratuite

Apreciez o cafea bună dimineaţa

Aş vrea să îmi petrec toate dimineţile într-o linişte dulce alături de iubitul meu, fără să ne grăbim nicăieri.

Mă tem de bombe atomice, câini, fluturi şi (doar puţin) de stomatologi.

Îmi pare rău că nu mi-am conservat mai bine dragostea până acum.

Aud cântece noi în fiecare zi… vreau timp să le gust, să le percep, să le scriu!

Văd în fiecare dimineaţă cea mai frumoasă privelişte din lume: zâmbetul lui Alec!

Nu îmi place de mine când spun lucruri şi abia apoi le conştientizez toate nuanţele.

Rar reuşesc să-mi păstrez zâmbetul şi mulţumirea o zi întreagă.

Păstrez absolut tot din Franţa, de la şerveţele până la reviste, pliante şi săpun de la hotel. Totul miroase a “frumos” acolo.

Nu sunt mulţumită de “industria” muzicală din România. Dar nici cei care o conduc fără repere nu sunt, aşa că… suntem chit.

Sunt confuză – mai bine zis am fost, până să înţeleg care-i treaba cu dragostea şi familia.

Ar trebui sa renunţ la dulciuri şi Red Bull :P

Am nevoie de muzică şi dragoste în doze mari, pentru totdeauna.

Mai departe la Raluca şi Phoebs, cu multe complimente.

Author name:
Discussion:
4 Comments