Prima întrebare, când te duci la un producător român, este “Cum vrei să sune piesa?“. 1% dintre ei vor înţelege ce înseamnă funky, fresh, cu instrumente naturale, vocea şi chitara în plin-plan, mai avem nevoie de-un instrument solist… Restul de 99% vor cere “piese ca reper“. Adică, de unde să se inspire pentru orchestraţie.

Ei bine, majoritatea celor care-şi spun producători/orchestratori pe la noi petrec ore-n şir ascultând ce mai e nou peste Ocean, descărcând de pe torente tot ce-a mai produs Timba, agăţându-se disperaţi de manuale de genul “How to get an occidental sound”. Puţini ar pune mâna pe-o carte serioasă de muzică, de mixaje…

Se poartă plagiatul de concept: dacă Rihanna are un nou sound, vei auzi cel puţin 2-3 piţipoance cu  o tonă de Antares pe voce mieunând peste beat-uri asemănătoare.

Pentru că ai noştri sunt suficient de dibaci încât să caute exact kick-urile şi hi hat-urile care sună “ca acolo” şi să le adauge un synth asemănător.

Puţini sunt cei care şi-ar petrece acele câteva ore într-un bar cu muzicieni, la un jam session, la un tete-a-tete cu alţi producători sau la o plimbare liniştitoare, căutând idei noi…

Normal, nu poţi acuza pe nimeni de plagiat, notele nu seamănă. Dar tonurile? Dar ideea piesei?

Imediat după ce David Deejay a “ciordit” (mai mult sau mai puţin subliminal) linia melodică de la “The Love I Have For You” al Dinei Vass şi a ajuns în topuri, toţi amatoraşii dornici de succes instant au început să folosească aceleaşi percuţii şi tonuri de sintetizator ca el. Şi… câte piese nu seamănă ca stare cu “Hot” al Innei?

Oamenii ăştia chiar sunt guvernaţi de instinctul de turmă… şi ajung să-şi recicleze până la exasperare propriile idei. Se învârt în acelaşi cerc strâmt de armonii, modifică o notă-două şi dau bmp-ul mai sus pentru al doilea single, folosesc acelaşi instrument solist (şi teme jenant de asemănătoare, din păcate), ca publicul să le recunoască “măreaţa” amprentă.

Am văzut cazuri în care, disperaţi că nu reuşeau să copieze sound-ului unui loop de percuţie dintr-o anume piesă, o tăiau pur şi simplu din mp3-ul original şi o foloseau în piesele lor!

Din păcate, “producătorii” români nu au înţeles că nu e suficient să nu plagiezi, ci trebuie să fii original. O recenzie care pe mine m-ar fi făcut să intru în pământ de ruşine suna ceva de genul “noua piesă a lui X nu este furată, nu este nici prea originală, dar sună OK”.

Lucrurile se vor schimba când vor învăţa să-şi cunoască limitele, să nu se mai creadă “Timba de România“, să investească timp în a crea groove-uri noi în loc să le sampleze din hituri străine, când vor refuza să pună Antares pe voci, să producă piese second-hand, să respire non-valoare.

Foto: SXC.hu