Toată noaptea doar asta am visat: străzile pe care le iubesc atât îmbrăcate în auriu, valurile leneşe ale Senei într-un anotimp făcut pentru iubire, mâinile reci afundate în buzunarele paltonaşului negru, întâlnind din când în când mâna înmănuşată a iubitului meu. Vântul acela dulce, ce-mi trezeşte visele la viaţă ca o mângâiere. Aromele cafenelelor plutind în aer, latte sau cu rom, ca-n toamnele lui Henry Miller. Înghesuiala suportabilă din metrou, mantouri foşnind, volume de Baudelaire strânse între degete fine. Lumina filtrată prin frunze, muzica paşilor niciodată grăbiţi, o cină simplă în Montmartre şi drumuri nesfârşite, la pas, pe lângă magazinele cu instrumente muzicale. O sticlă de vin şi câteva croissante, malurile amorţite de toamnă şi visele noastre adormind într-un sărut. Paris nous attend, mais l’automne de nos reves c’est encore si loin…
Foto: TrekEarth; Dreamstime
