I am the dust, you are the rain…

Uneori sunt tristă şi merg prin ploaie, cu mâinile şi visele afundate în buzunarele paltonului negru. Apoi intru în cuibul cald al Laurei şi încep să uit, grijile mi se decojesc ca să lase loc unei lumini, cumva de dinăuntru.

Şi-n intervalul dintre seara oraşului gri, mângâierea unei căni de ceai, declanşarea unui shutter şi braţele unui înger, îl citez pe Brett Anderson cu ochii închişi…

This is the moment our hearts can't explain

Nu ştiu cum face prietena mea, Laura Chrysallidis, cred că are un aparat de fotografiat vise…