-
- 2010
I do not look for myself in these pages, I dream of understanding far beyond metaphors
At the end of the day, I think I’m just a reader of souls
Foto: Edi Enache
Archive for February, 2010
Sabina Cornovac, prietnă dragă şi fostă colegă de liceu, m-a onorat cerându-mi să îi răspund unor întrebări pentru Dentist.ro (un site pentru care am o admiraţie personală, sunt primii care iau iniţiativa împotriva dentofobiei):
Dentist.ro: Ai fost vreodata tratata altfel in cabinetul dentar pentru ca esti vedeta? Sau ai avut beneficii speciale de pe urma acestui statut?
Alexandra Ivan: Nu e cazul si imi place sa cred ca un medic corect nu ar face nicio diferenta intre o persoana publica pe care o stie de la TV si un pacient pe care il vede pentru prima oara. Normal e sa tratezi omul si nu contul bancar, nu? (…)
Dentist.ro: Care ar fi sfaturile tale pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, isi neglijeaza sanatatea orala?
Alexandra Ivan: Identifica-ti motivele/problemele pentru care faci asta si incearca sa le rezolvi. Nu maine, azi! Exista solutii pentru orice, inclusiv pentru fobia de stomatolog, pentru lipsa de bani, pentru senzatia de rusine daca n-ai mai fost de mult la dentist, pentru nelinistea de-a intra intr-un cabinet necunoscut. Incearca sa ceri sfaturile prietenilor care au mai avut probleme cu dintii si citeste forumuri tematice straine, sunt multe povesti acolo, te vor determina sa-ti ingrijesti zambetul inainte de-a trece prin iad pentru a-l recupera.
Foto: Edi Enache
Ştefan, unul dintre elevii lui Alec la chitară, ne-a adus o piesă minunată… are tot ce trebuie, de la emoţie la imprevizibilitate la magie pură prinsă-n note… şi totul îmbrăcat într-o simplitate copleşitoare:
We stay up late and talk about our dreams…
“Come As One”, piesa finalistă Eurovision România 2010 (muzică: Gabriel Băruţa, versuri: subsemnata) 
beneficiază de acum şi de un videoclip promoţional realizat de TVR. De imaginea băieţilor s-a ocupat the one, the only Alexandru Bar, iar hainele sunt realizate de designer-ul Istvan Campan.
Dacă doriţi mai multe informaţii despre trupa Hotel FM, le veţi găsi pe site-ul oficial www.hotelfm.ro, iar pe grupul special creat pe Facebook le puteţi arăta sprijinul vostru.
Nu uitaţi să îi votaţi pe 6 martie dacă vă place piesa “Come As One” şi visaţi, întocmai ca noi, să ajungă la Oslo!
M-am săturat să mă explic, atunci când zâmbesc o fac fără să aştept ceva în schimb…
… atunci când ajut o fac de drag, o fac pentru că vreau, pentru că pot…
… pentru că lumea m-a învăţat multe tâmpenii, dar şi să întreb mereu “de ce nu?”
Nici n-am nevoie să explic, atunci când cânt privindu-te în ochi o fac ca să ştii
… să asculţi cu inima note prăfuite dintr-un suflet presat într-o carte
… m-am săturat să explic de ce banii nu pot cumpăra nimic pentru mine, nici măcar
… o clipă în care să clipesc şi să respir uşurată
Am cam obosit să caut mereu drumul firesc, “firesc” ar trebui să însemne că vine de la sine
… m-am săturat să mă zbat, să aflu dacă se poate… când nu mai poţi găsi drumul, drumul să vină spre tine
… şi chiar când credeam că nu mai aştept, că nu mai visez undeva în lumini argintii… trebuie să mă explic
… trebuie să recunosc, m-am săturat să nu mai am timp nici de vise sub pleoape
… să explic fiecare gest, când totul e atât de clar pentru lumea întreagă… pentru că eu mă întreb “de ce nu?”…
Citesc biografia lui Anais Nin, în care Deirdre Bair a surprins momentele de strălucire, introspecţie dureroasă şi decădere (decadenţă?) conştientizată ale celei mai controversate scriitoare din secolul trecut.
Şi mă răscoleşte cum, după o viaţă atât de bogată prinsă în peste 250.000 de pagini de jurnal şi câteva nuvele suprarealiste ce sunt subiect de analiză şi astăzi, mulţi prieteni încă mă întreabă “cine a fost Anais Nin?”.
Cu toată tristeţea din lume, nu pot să le răspund decât că a fost iubita lui Henry Miller, cea despre care Kaufman a făcut un film prin ’90, cea care a scris pentru prima oară o viaţă de jurnale, cea care a trăit atât de liber când libertăţile femeilor nu erau nici măcar inventate, darămite “legitime”.
Şi-atunci, nu pot decât să mă întreb, dacă până şi poveştile atât de măreţe se sfârşesc în uitare sau o glorie târzie în cercuri elitiste, ce poate rămâne pentru un biet suflet de artist contemporan, care n-a inventat nimic în afară de propriul curaj, care nu speră decât la următorul moment ce-i va dărui aripi şi un cântec?
La ce i-a folosit lui Anais să rămână într-o istorie vagă, dacă a închis ochii pentru totdeauna cerşind încă un strop de fericire? La ce-i foloseşte oricui toată fericirea din lume, dacă tânjeşte după un strop de glorie, recunoaştere sau cum s-ar numi, printre toate cuvintele nespuse? Trist, infinit de trist şi fără răspuns…
***
Câte ceva din cuvintele lui Anais, pentru cei care n-au uitat să-şi trăiască visele cu ochii deschişi:
“Life shrinks or expands in proportion to one’s courage”
“Each friend represents a world in us, a world not possibly born until they arrive, and it is only by this meeting that a new world is born”
“I only believe in intoxication, in ecstasy, and when ordinary life shackles me, I escape, one way or another”
“Something is always born of excess: great art was born of great terror, great loneliness, great inhibitions, instabilities, and it always balances them”
“Dreams are necessary to life”
“We don’t see things as they are, we see them as we are”
“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment with it, that was the miracle.”
“Each contact with a human being is so rare, so precious, one should preserve it. “
“The only abnormality is the inability to love.”
“Do not seek the because – in love there is no because, no reason, no explanation, no solutions.”
So proud of my love… a filmat, cu ajutorul dragilor Bimus & NMC, un material în care explică pas cu pas cum se cântă piesa noastră, “La cafea“, pe chitară.
Video-ul a fost realizat acum ceva vreme, acasă la noi (unde am filmat şi scenele în alb din videoclip), dar am aşteptat un moment special să-l împărţim cu lumea. Puţin după Valentine’s Day, dar niciodată prea târziu ca să-ţi surprinzi persoana iubită cu o cântare de dimineaţă, “La cafea”