Mă gândesc să revin aici, pe tărâmul gândurilor rătăcite, acum că sufletul meu şi-a găsit locul în sfârşit şi că viaţa îşi urmează cursul firesc. Am renunţat la un job care-mi plăcea, dar care nu era vocaţia mea – pentru muzică. Şi asta voi face tot restul vieţii, fără compromisuri de la nouă la cinci, indiferent ce s-ar intâmpla.  Am renunţat la o facultate în care nu (mai) credeam pentru că a eşuat în a-şi aduce aportul la evoluţia mea ca om şi oricum, nu-mi va folosi vreodată la ceva. Am făcut curat în viaţă, dând la o parte oamenii nocivi, “lipitorile” care sună doar când au probleme sau nevoie de bani… din ce în ce mai mulţi bani. Impulsul e să mă închid într-un turn de fildeş, să visez în perne de puf, înconjurată doar de dragoste şi muzică. Voi face asta pentru câteva săptămâni, testându-mi anduranţa în faţa propriilor oglinzi, decojindu-mă de sensuri false. Apoi, voi fi gata să zbor, cu fiecare notă, cu fiecare sărut, cu fiecare bătaie uşoară din aripă, spre noua mea viaţă…

Iau o pauză de gânduri, ca să mă întorc mai puternică, cum mi-am făcut obiceiul. Până atunci, vă las cu “Bad Day”: