concerte

Give Peace a Chance 2009 şi săptămâna viselor

Şi a fost Give Peace a Chance, ediţia a cincisprezecea, un spectacol cum rar mi-a fost dat să văd… şi de aici  apăsătoare onoarea de-a face parte din el.

Pentru cei care nu ştiu, Give Peace a Chance este singurul concert comemorativ din lume dedicat victimelor de la Hiroshima şi aduce, an de an începând din 1995, un mesaj de pace pe scenele Oradiei. Este organizat de Rock Filarmonica Oradea, cel mai frumos “spirit” muzical şi cultural al vremurilor noastre.

Am petrecut cea mai frumoasă săptămână din vieţile noastre în casa familiei Chelu, cu răsfăţuri muzicale şi culinare, cu miros de cărţi şi poveşti despre Renaştere, despre Noica, despre speranţe şi viitor…

Am compus patru piese în patru zile, pentru ceea ce va fi albumul “Frumoasei Veneţiene”, Veronica Franco. Vom compune muzică pentru toate cele 16 sonete ale ei, le vom înregistra sub îndrumarea domnului Florian Chelu Madeva, le vom pune pe un CD pentru inimile voastre, pentru că încă se mai face muzică destinată zborului lin prin vise.


(noi suntem pe la 1:45)

Concertul în sine a fost o experienţă vibrantă, ne-am simţit acasă şi totuşi cu genunchii tremurând printre atâţia artişti speciali, cântând despre pace, aducând un omagiu lui Michael Jackson, visând cu ochii deschişi şi cu sufletul plin de lumină, nu doar din lumânările dăruite de doamna Iuliana Băican Chelu spectatorilor.

Au cântat Dave Bryan, Alexandrina Chelu, Iuliana Băican Chelu, Florian Chelu (doar puţin cu vocea, din păcate, pe “We Are The World”), cvartetul Varadinum, Călin Pop (Celelalte Cuvinte), Marius Pop şi Brigitta Balogh, Talentum, Noris, Azepam, One Minute, Lăcrimioara Deac şi Mircea Covaci (ne-a fost alături cu flautul său fermecat pe “Sonetul V”).

Am cunoscut mulţi oameni frumoşi, am revăzut prieteni, am dat interviuri şi am filmat pentru televiziunea locală… pentru o săptămână, vieţile noastre au fost exact aşa cum trebuie să fie: pline de muzică.

>>> Au mai scris despre Give Peace a Chance: Muzica de Vest, Lilişor, Orădeanul, Grigore Jucan, Adevărul şi… promit să revin cu link-uri, pentru că sunt multe publicaţii locale ce nu ne-au uitat.

* Rochiţa albă pe care am purtat-o la concert a fost creată de the one, the only Ludmila Corlăţeanu.

Foto: Noris, Alexandrina Chelu, Lilişor , Orădeanul

POZOgrafie la Diverta

POZOgrafie cu Alexandra & Alec la Diverta Magheru

La ideea genială a lui Florin Grozea, vă aşteptăm mâine (12 august) de la 16.00 în magazinul Diverta de pe Magheru pentru o oră de muzică, discuţii, poze şi autografe :)

Nu e nici concert, nici conferinţă de presă… e POZOgrafie, un eveniment marca eOk.ro care vă va surprinde plăcut în fiecare secundă. Vom vorbi despre lansarea clipului nostru, “La cafea”, colaborarea minunată cu Rock Filarmonica Oradea şi … tot ce mai vreţi voi :D

Dacă nu puteţi ajunge, să ştiţi că evenimentul se transmite în direct şi pe net, pe eOk.ro.

UPDATE: Înregistrarea oferită de prietenii de la Radio Lynx

Give Peace a Chance 2009

Pe 6 august vom fi la Oradea, la concertul comemorativ “Give Peace a Chance”, alături de Rock Filarmonica.

Locaţie: Muzeul Ţării Crişurilor (curtea interioară a Palatului Baroc)
Ora: 19.30
Intrare liberă

hiroshima-mic

Iată cum a fost anul trecut!

I’m a glossy blogger :)

Colegii mei de la Apropo.ro au conceput un test tare drăguţ… răspunzi la 10 întrebări şi afli ce tip de blogger eşti. şi cât “appeal” ai pentru cititorii tăi. Ei bine, se pare c-au ales întrebările potrivite sau am răspuns eu destul de elegant, pentru că mi-a ieşit că sunt o bloggeriţă “glossy”. Şi azi, în ciuda gripei, chiar mă simt aşa :)

Află şi tu ce fel de blogger eşti dând click aici.

Powered by Jocuri Online Apropo.ro

Tristeţea e contagioasă, deci… zâmbeşte!

Optimism

E paradoxal cum unii oameni îmi spun “te admir” când eu nu sunt mulţumită de reflexia mea din oglindă. Cum toţi mă cataloghează drept “puternică” şi eu am momente în care aş vrea doar să fug, departe de tot şi toate. Curajul meu se numeşte inconştienţă, asta e clar…

Cred însă că zâmbetul meu e cel care şterge nesiguranţele şi maschează nuanţele sobre. Am un trecut “dubios”, dar am făcut paşii potriviţi spre un viitor frumos.

Nu am fost niciodată un copil de bani gata, dar asta nu m-a împiedicat să construiesc vise a căror frumuseţe nu se măsoară în Euro.

M-am luptat 10 ani cu o boală nerecunoscută de medicii din România, dar nu am rămas cu frustrări şi ură, ci cu dorinţa de a-i ajuta pe cei care trec prin acelaşi iad…

Mi s-a spus că în viaţă nimic nu e gratis, dar m-am încăpăţânat să demonstrez că, uneori, solidaritatea şi prietenia, dragostea pentru artă pot sfida această prejudecată.

Mi-am dorit să reuşesc în muzică, pe un drum fără compromisuri şi plin de spini. După 10 ani de muncă, sunt mai aproape ca niciodată… şi încă tremur sub atingerea îndoielilor. Dar tot nu mi-am trădat sufletul. Cu fiecare uşă închisă, am inventat ferestre prin care să mă strecor.

Când îmi păstrez zâmbetul doar pentru mine, oamenii parcă mă simt, mă evită, nu-mi mai întorc lumina din priviri. Tristeţea e contagioasă, se pare. Aşa că mi-am promis să zâmbesc în fiecare zi gri, pentru toate răsăriturile ce vor urma. Pentru vise, pentru mare, pentru poveşti puse pe muzică… pentru că pot.

Ce mă ghidează pe mine în viaţă e puţin ideal, puţin mai multă dragoste de oameni şi de clipe, esenţă de muzică şi poftă de zâmbet. Într-un cuvânt, Optimism.

Despre toate acestea… şi ce mai vreţi voi, voi vorbi pe 8 iulie la conferinţa OPTIMISM2009.

L’image d’un reve

Port soarele cu mine pe drumuri posibile, port soarele-n inimă pentru clipa când voi fi unde aparţin.  Unde aparţinem, fără a mai număra clipe. Visez să mă întorc seara acasă cu parfum de vise pe aripi, cu o mie de cântece-n minte şi buzele întredeschise pentru un sărut… franţuzesc.

Inspiraţia mea nu are nevoie de prea mult, un apartament-studio de unde să aud neliniştile Senei, paşii atâtor oameni  scriind istorii cu umbre pe caldarâm, acordurile unui pian ghicite prin fum dintr-un bar de jazz. Aş putea să mă hrănesc doar cu apă, covrigei săraţi şi sărutări, doar cu muzică, cu libertate şi vise cu aripi.

Aş putea să nu cer niciodată mai mult, ştiind că momentele pe care le aştept vor veni, dacă mă vor găsi la adresa potrivită. Poate undeva în Montmartre sau Clichy… Nu mi-ar mai fi greu să merg cu metroul, nicio distanţă nu mi s-ar părea prea lungă, niciun sacrificiu prea mare. Nici o clipă irosită.

Tânjesc după dimineţile când voi deschide fereastra încet,  să privesc Parisul adormit, să simt pe-un umăr dezgolit respiraţia caldă a iubitului meu şi să gustăm împreună din cafea aromată, cum doar aerul de acolo o poate face să pară. Atât. Din toate acestea voi face muzică, e doar o problemă de timp.

Alexandra & Alec LIVE

Alexandra & Alec

Pentru cei care-şi doresc să înceapă vara cu un cafe frappe şi muzică desprinsă din vise mari, cu aripi mici şi albe, vom fi live:

- marţi, 9 iunie, pe TVR 2, ora 11.00 ~ la emisiunea “Club IQ”

- miercuri, 10 iunie, in Club Control (Str. Academiei nr. 19, intrare din Pasajul Victoriei), ora 21.00 ~ în cadrul Festivalului “Spune pe Scurt“. Intrare: 15 lei ~ un pahar de vin Recaş inclus :) Am mutat recitalul ca să coincidă cu vernisajul expoziţiei “D’Orange” by Little Artist.

- joi, 11 iunie, în Nautilus (Str. Popa Nan, nr. 48), ora 20.30 ~ seara Joi’N Show, alături de Dani Făt & friends.

Vă aşteptăm cu drag şi inima deschisă!

Handle me with care

handle

O copertă care mi-a plăcut… pentru că e desenul sufletului meu, în mâinile lui Alec. Lumea poate să se întoarcă pe dos, nu-mi pasă. Mă simt liniştită şi ferită de toate, grijile se şterg cu un singur sărut. Nu mai vânez clipe, nu mai fac economie de zâmbete, iert mai uşor. Şi zbor mai sus, ştiind că mă întorc în fiecare seară în braţele-n care mă simt acasă.