initiative

Lecturi Urbane #2

afis_lu

Ideea lui Adrian Ciubotaru prinde viaţă în cel mai frumos mod posibil: iniţiativa de a-i face pe oameni să se uite în cărţi şi nu pe pereţi atunci când merg cu metroul dă roade, câştigă noi adepţi, inspiră, convinge.

Am fost şi la prima ediţie de “Lecturi Urbane”, cu Alec, Edi Enache, Phoebs şi peste 50 de entuziaşti afundaţi în volumele lor. Le-am făcut oamenilor poftă de citit, s-au dăruit cărţi, s-au schimbat zâmbete.

Nu sunt genul de persoană care merge cu metroul – motivul e o combinaţie între claustrofobie/agorafobie uşoară, dar şi “sictirul” celor care se imbrâncesc zi de zi pentru un loc şi stau cu hainele pe ei, împănaţi ca nişte bufniţe, arborând priviri triste până la destinaţie. Nu mai bună e o carte? Dacă tot te numeşti “călător” de Metrorex, măcar să-ţi laşi imaginaţia să călătorească…

La Lecturi Urbane a fost prima oară când am mers cu metroul fără să mă deprim, recitind pasajele mele preferate din “Nexus” al lui Henry Miller.

Motiv de bucurie pentru reading freaks şi subway addicts: se organizează a doua ediţie!

Data: 24 noiembrie 2009, 19:00, peron Unirii 1.
Traseul: Grozavesti – Dristor

Află mai multe detalii dând click aici.

alexandra-alec-lecturi-urbane

Foto: Andu Novac

Daydreamers by Alexandra Sandu

Alexandra Sandu şi-a propus să fotografieze 1000 de oameni frumoşi, care mai ştiu să viseze cu ochii deschişi.

Suntem fericiţi şi onoraţi că ne numărăm printre ei :D

Alexandra, the daydreamer

Alec, the daydreamer

Click aici pentru site-ul proiectului!

Dacă vrei să fii şi tu importalizat de Alexandra ca un “daydreamer”, nu trebuie decât să-i scrii un mail la contact [@] alexunu.ro, să închizi ochii şi să zâmbeşti…

Iulian-Anton Brudiu este uimitor!

creez_uimitor

“Am început de mic să inventez poveşti. Poveşti din care zânele erau date afară în şuturi de către femei protective şi bărbaţi frumoşi. Cu măiestrie-mi aşezam cuvintele în versuri, de-a lungul portativului de care eram fascinat. Prietenii cei mai buni îmi erau creionul şi hârtia, şi locul cel mai fain de joacă era tărâmul imaginaţiei, îngrădit doar de scalpul acoperit de şuviţe blonde.

Credeam că lumea este tot ceea ce văd şi că e toată bună. Credeam că pot să-i fiu mereu prieten. Eram doar un copil fără de nume.
Şi îmi doream să cresc, să fiu ca toţi acei oameni înalţi pe care arzător doream să-i întâlnesc.

Îmi tot scriam povestea şi o cântam în scări de bloc, pe timp de ploaie, în faţa băncilor pline de-admiratori, scăldate de palpabile, inofensive raze de soare, pe cărarea înconjurată de maci zâmbitori, umbrită de frunzele nucilor sub care mă adăposteam din când în când. Mi-amintesc şi acum ziua în care mi-am mânjit pentru prima dată inocenţa, încercând să le răpesc roadele.

De atunci mi-am cântat povestea pe străzile pe care nimeni nu te vede, pe cele unde nimeni nu te-aude, apoi de-a lungul celor unde oamenii te uită. Am păşit curajos pe punţile strâmte şi fragile ale încrederii, crescând până la înălţimea celor ce mi-au încurajat greşelile spre a mă prăbuşi mai repede în golul lumii lor, înşelându-mi aşteptările. Mă luam la trântă cu împotrivirile celor mulţi, ce mă privau de entuziasm. Acum, în mare parte, le ignor. Şi pe deţinătorii lor, deopotrivă. Tot ei sunt cei ce mă doresc perfect, deşi unii vor afirma altceva. Mă vor la timp, la timpul lor, atunci când au nevoie de vreo parte din mine, când poftele lor devin neînfrânate şi gata să mă-nghita într-o clipă. Şi dacă nu mă vor perfect, cel mai probabil şi dezamăgitor e gândul că nu mă mai vor deloc.

Însă acum, copilul ăsta este mai înalt şi are-un nume. Şi celelalte binecuvântări primite-odată cu acesta. Şi este încă, poate în mod surprinzător, un copil bun, prea bun pentru mulţi dintre cei care-l cunosc, cei care-l vor, cei care-l cheamă. Încă acordă-ncredere, însă atât cât se cuvine, iubeşte profund făr’ a primi nimic în schimb, îşi poartă-n continuare curiozitatea spre extreme.
Cele mai bune prietene îi sunt câmpurile de editare. Pe ele se dezlănţuie, aleargă, dansează, urlă, tresare şi le udă cu lacrimi, mulţumită celor ce îl fac să plângă.

Acolo se nasc strugurii savuroşi din care se prepară vinul alb ce-i ţine companie în fiecare seară de vineri, până în ziua-n care îl va împărţi cu cineva care să-i returneze dragostea în cantităţi iresponsabile. Nu mai permite nimănui să facă sex cu talentul, frumuseţea ori cu inteligenţa lui, nu mai răspunde la telefon amăgirilor, nu le ascultă nici măcar mesajele vocale lăsate în căsuţa prăfuită.
Simte ca se iroseşte şi îmbătrâneşte mai repede decât ar trebui într-un oraş în care se perindă doar sufletele adormiţilor lumii acesteia.
Şi-a propus să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a-l părăsi, ca pe un vis urât uitat în zorii unei zile însorite şi să se-ndrepte cu tot ce a mai rămas bun în el către metropola unde, îmbrăţişat de semeni uimitori, îşi va regăsi casa.

Încă mai scriu poveşti. Poveşti în care tu te regăseşti.”

Iulian-Anton Brudiu

purple_flower

Pe tine ce te face uimitor? E vorba despre o culoare? Este vreun sunet sau un acord? Vreo scamatorie? Succesul dobândit la job? Un tic verbal sau un anume gest? Uimeşti prin aspectul tău? Numărul de cuvinte pe care le ţii minte? Viteza cu care străbaţi pe bicicletă străzile aglomerate? Colecţia ta de lacrimi? Puterea de convingere? Descărcările necontrolate de bună dispoziţie?

Acordă-ţi timp de cercetare şi descoperire a lucrurilor care te fac uimitor şi Iulian va scrie despre tine în cadrul următorului său proiect literar. Simte-te liber sa faci toate aceste lucruri cunoscute, scriind sau trimiţând la iulian_brudiu@live.com un filmuleţ cât mai grăitor.

Mai mult, vei putea apărea alături de alţi oameni uimitori într-un pictorial memorabil.

Fii uimitor!

#tirsportiv

Când am auzit c-o să trag cu un pistol adevărat, mi-a tremurat puţin mâna. Şi mi-a tremurat şi când trebuia să ochesc drept. Cu toate astea, am făcut 28 de puncte (good stuff!) şi am reuşit să nu mă împuşc în picior :)

Dacă vă întrebaţi ce-a căutat cea mai neîndemânatică persoană din lume (adică moi) la tir sportiv, să ştiţi că Anca Nelersa e de vină.

Frumuseţea m-a invitat împreună cu Matei şi Cosmin (plus cea mai faină gaşcă de bloggeri) la poligonul de tir UTI, proaspăt deschis şi accesibil (aproape) oricui pentru 200 lei pe oră.

09

Vrei şi tu? Înscrie-te în concursul “I Dare U”, urmăreşte piesele de pe Utv şi poţi câştiga 10 şedinţe la poligon. Dacă asta nu e suficient de “tare” pentru tine, să ştii că au ca premiu şi un safari în Africa.

P.S.: Pentru mine, sesiunea de tir sportiv a fost şi un prilej să mă întâlnesc cu prieteni de care mă apucase dorul: Pyuric, Bimus, Adrian Ciubotaru, Buddha şi frumoasa lui Idah0.

Lista completă a participanţilor o găsiţi pe blogul lui Bobby Voicu, iar mai multe fotografii are Matei Garici.

Mai mult, am scris pe Apropo.ro.

15

Foto: Matei Garici

Spune pe Scurt

Festivalul de film “Spune pe scurt” va avea loc ONLINE, iar in perioada 21 mai – 10 iunie vom avea diverse activitati culturale la “Club Control” din Bucuresti: workshop-uri cu regizori si oameni de film, proiectii de filme, concerte, expozitie de pictura, de fotografie, precum si expozitii de handmade si lucrari artizanale.


Ideea festivalului nostru este de a promova tinerele talente din Romania cu adevarat. Cei interesati de un concert in cadrul festivalului, ne pot contacta la adresa: www.spunepescurt.ro / e-mail: sps@spunepescurt.ro

P.S. nu se percepe taxa de participare

Noi mergem… voi? :)

Scrisoare deschisă de la muzicienii români…

Pe scurt: Uniunea Europeană propune extinderea termenului de protecţie pentru artiştii şi producătorii de înregistrări sonore de la 50 la 95 de ani, iar Guvernul României se opune. Muzicienii  autohtoni, prin intermediul Asociaţiei Industriei Muzicale din România (A.I.M.R.) adresează următoarea scrisoare deschisă Ministrului Culturii

În atenţia Domnului Teodor Paleologu, Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional

Poziţia artiştilor români faţă de decizia Guvernului României de a respinge Proiectul de Directivă privind prelungirea termenului de protecţie a înregistrărilor sonore

Domnule Ministru Teodor Paleologu,

Prin intermediul acestei scrisori apelăm la dumneavoastră, în calitate de Ministru al Culturii, şi vă rugăm insistent să ne ajutaţi în eforturile noastre de a modifica termenul de protecţie a înregistrărilor sonore în contextul dezbaterii la nivel european a acestei schimbări.

Iniţiativa Comisiei Europene de a extinde termenul de protecţie pentru artiştii şi producătorii de înregistrări sonore de la 50 la 95 de ani este un semnal clar al faptului că Europa pune valoare pe talentul său muzical. Artiştii români şi întreaga industrie muzicală din România, susţin propunerea Comisiei de a adnota Directiva Termenului de Protecţie existentă (2006/116/EC), şi aşteptăm sprijin şi din partea dumneavoastră, în scopul susţinerii şi conservării valorilor muzicale româneşti şi europene.

Propunerea Comisiei de a extinde termenul de protecţie la 95 de ani este oportună în contextul în care industriile de creaţie bazate pe proprietatea intelectuală generează un procent în creştere de PIB în UE. În România, contribuţia industriilor bazate pe copyright la PIB-ul României depăşeşte 5% la nivelul anului 2005, în prezent fiind mai ridicată.

Diferenţa semnificativă dintre mărimea termenelor de protecţie în UE şi SUA facilitează pirateria, în special în mediul online acolo unde tehnologia permite înregistrărilor care au intrat în domeniul public în Europa fie transmise în ţări unde înregistrările sunt încă sub termenul de protecţie.

Uniunea Europeană a rămas în spatele multor altor ţări în ceea ce priveşte asigurarea faptului că artiştii, interpreţii şi casele de producţie au un termen de protecţie adecvat pentru înregistrări. Ţări care permit un termen de protecţie mai lung decât cel al UE includ: Statele Unite (95-120 ani), Mexic (75 ani), Chile (70 ani), Brazilia (70 ani), Peru (70 ani), Turcia (70 ani), India (60 ani) şi Venezuela (60 ani). Australia şi Singapore sunt de asemenea pentru extinderea termenului la 70 de ani. Există un context global spre atingerea unui termen de protecţie mai lung.

În contextul actualei reglementări, numărul de înregistrări care sunt pe cale să iasă de sub protecţie este în continuă creştere, şi include câteva din cele mai importante lucrări muzicale clasice şi lucrări ale unor artişti de top ai secolului 20 (Beatles, dar şi Maria Tănase, Anda Călugăreanu, Florian Pitiş, etc). Nu există niciun motiv pentru care aceşti artişti să nu beneficieze de dreptul de a trăi de pe urma muncii lor.

Faţă de această iniţiativă, Guvernul României înţelege să se opună fără a preciza motive concrete. Mai exact, Ministerul Culturii împreună cu Departamentul de Afaceri Europene (DAE) au transmis Reprezentantului Permanent al României la UE, Dl. Marius Hirţe precum şi Dnei Director General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, Dna Rodica Pârvu, opoziţia faţă de acest proiect de Directivă, aceştia votând totodată şi pentru blocarea discuţiilor pe marginea proiectului.

Cu atât mai mult, nu înţelegem poziţia dumneavoastră dacă luăm în considerare şi faptul că prelungirea termenului de protecţie a înregistrărilor sonore asigură încasări pe termen mai îndelungat la bugetul de stat, rezultate din exploatarea drepturilor artiştilor şi producătorilor, mai ales în cazul catalogului Electrecord, în cazul arhivelor Societăţii Române de Televiziune şi Radiodifuziune şi, în general, a tuturor înregistrărilor făcute în anii 50-70.

Poate cel mai puternic argument este posibilitatea ca un număr mare de artişti să ajungă în timpul vieţii să îşi vadă muzica ieşită de sub protecţia drepturilor de autor având în vedere că durata de 50 de ani este o vârstă de viaţă scurtă pentru o operă.

Vă rugăm să ţineţi cont de toate aceste lucruri şi, ca urmare, să vă reconsideraţi poziţia faţă de propunerea Comisiei Europene în sensul celor argumentate mai sus şi să comunicaţi decizia pe care o veţi lua ţinând cont de faptul că aceasta ne influenţează semnificativ viaţa.

Dan Bittman (Holograf)

Florin Chilian

Nicu Covaci

Angela Gheorghiu

Alexandru Velea

Vladi Cnejevici

Andrei Maria Tiberiu (Smiley)

Florin Grozea (HiQ)

Marian Ionescu (Directia 5)

Mihai Georgescu (Bere Gratis)

Alexandra Ivan & Alec Şandor

Eşti muzician şi eşti direct afectat de Directiva Europeană? Publică scrisoarea pe blogul tău, dă vestea mai departe şi confirmă la adresa alina.ovesea [at] aimr.ro că eşti de acord să semnezi şi tu.

The future of music distribution

10 minute din timpul tău contează… şi vor fi răsplătite!

Completează acest mic chestionar despre viitorul distribuţiei în muzică şi vei primi piesa “Stranded” semnată Alexandra & Alec şi alte şapte creaţii ale unor artişti indie din toată lumea.

The Future Of Music Distribution” este tema lucrării de licenţă a lui Bass Grasmayer, un student ambiţios din Olanda. L-am cunoscut pe Twitter şi ne-a plăcut entuziasmul lui… credem că acesta e genul de oameni care va schimba în bine industria muzicală, la nivel internaţional.

Completează sondajul “The Future Of Music Distribution”!

Iulia Roman a lansat Machiajul.ro

Iulia Roman - Machiajul.ro

Prietena mea, Iulia Roman, a lansat primul blog dedicat machiajului profesionist din România, Machiajul.ro.

Vei găsi pe Machiajul.ro sfaturi pentru toate ocaziile şi tipurile de piele, articole complexe despre nuanţe şi produse, precum şi sugestii pentru ziua nunţii. Nu lipsesc rubricile de “loisir” şi nici portretele de divă.

Despre Iulia vă spun doar că a fost printre primii oameni angajaţi la L’Oreal România, a lansat cartea “Lecţia de machiaj“, a lucrat la răposatul ziar Compact şi e unul dintre oamenii pe care i-am ales cu toată încrederea pentru The Wonderful Project. A da, şi e fata care m-a făcut să iubesc rujul roşu :)

Layout-ul Machiajul.ro a fost realizat de super-echipa Mediapro Interactiv sub bagheta Monicăi Florica, iar textele îi aparţin Iuliei şi câtorva editori colaboratori (Adina & Cri, Georgiana, Magda, Elena).

P.S.: Am corupt-o pe Iulia şi are cont pe Twitter.