O noapte întreagă în studio cu Alec şi Edi: mult energizant, mult entuziasm, şi mai multă muzică.
Edi ne-a spus din start că “am mai făcut un hit”.
Sunt îndrăgostită de piesa asta!
Dacă “Beautiful Life” e un cântec pentru dimineaţă, asta e pentru nopţi magice!
Am înregistrat în trei ore, câte trei dublaje pentru un refren şi, pentru prima oară, mi-am făcut singură backing vocals-urile.
Alec s-a descurcat minunat, aşa cum mă aşteptam, s-a simţit în largul lui (şi e doar a doua oară când înregistrează în studio, cu un producător atent şi o vocalistă stresssaaaantă!)
A mai rămas doar solo-ul lui, pe care-l tragem acasă, vintage style, cu microfonul lipit de amplificator. Până diseară trebuie să termine totul, dar am încredere că notele lui vor străluci… ca de obicei.
Ultima strofă am făcut-o în studio, în timp ce băieţii se puneau de acord pe ultimele riff-uri de chitară.
Sună genial combinaţia, acustică & electrică plus percuţii de electro, voci pe care le-am dat cât de suav am putut… şi dincolo de astea, forţa refrenului şi toată dragostea mea în versurile “Let the melody heal what time cannot/Let the rhytm start like the beat of my heart”…
Am ajuns acasă puţin înainte de 6 a.m. (în taxi aproape ne-am hotărât să mergem la mare) şi nu mai voiam să adorm… am ciugulit sandvişuri cu cremwurşti şi am băut ceai cu arome de iarnă, în timp ce afară se cerneau primele lumini albastre; back to the real world după o noapte de visare pe mai multe track-uri…
Avem prea multe de făcut ca să ne oprim să ne gândim, să ezităm, să aşteptăm. De asta sunt sigură!
“Prima oară iese cel mai bine”, după cum spune şi Edi. De aceea ascult şi cânt întâi cu inima, de aceea nu folosesc Antares pe voci, de aceea rămân eu chiar şi când lumea se dărâmă în jurul meu.
De aceea cred în Alec, pentru că văd în el o poftă de muzică nesfârşită, un ocean de idei proaspete care abia aşteaptă să fie puse în practică.
Cred în Edi, pentru că atunci când lucrează cu noi nu mai crede în compromis.
Cred în noi, pentru că… we are the music!