Există artişti care au nevoie de adevărate desfăşurări de forţe pe scenă ca să-i remarci, măcar. Ca să iau doar cel mai recent exemplu: Kylie – majoritatea discuţiilor pe care le-am auzit după show au fost despre efectele vizuale extravagante şi costumele care au fost schimbate de n ori.

Deşi nu am ales chiar cel mai potrivit termen de comparaţie… există artişti pe care-i poţi lăsa singuri pe scenă, în întuneric sau în lumina fină a unor lumânări… şi-ţi pot crea senzaţia că te-ai desprins de pământ şi nu respiri decât muzică.

Voi fi sinceră: la concertul unplugged al trupei Anathema, am stat aproape tot timpul cu ochii închişi. Nu eram conştientă decât de atingerea caldă a mâinii lui Alec şi de muzică. Pe scenă s-ar fi putut întâmpla orice, s-ar fi putut simula încă o dată scufundarea Titanicului în 3D, eu tot n-aş fi perceput mai mult decât acorduri de clapă, violoncel şi chitară, plus vocea care umplea spaţiul magic dintre note.

N-am reţinut versuri şi nici titluri de piese – a fost ca o ieşire totală din timp, întreruptă pe alocuri de comentariile nepotrivite sau fluierărurile unui “cioban” ameţit aflat în public. Cum se poate întâmpla doar în România, maşinile de fum se auzeau mai tare decât violoncelul, astfel că membrii trupei au trebuit să ceară “No more smoke on the stage, please!“.

Au păstrat un sunet impecabil, deşi au avut dificultăţi cu inginerul de sunet (român, of course!) care se juca la butoane în timpul pieselor, în stilul caracteristic alor noştri. Ciobanul a insistat la fiecare pauză că vrea piesa “Sleepless”, urlând din capătul sălii… până când clăparul (şi liderul trupei, din ce mi-am dat seama) i-a spus “We’re not gonna play that song. It’s not a fucking rock concert! And if you don’t stop, I’m not playing anything else until you do. Relax and enjoy the show…”

Din colţul nostru de la balcon, Alec şi cu mine i-am urmărit fascinaţi. Nu am făcut fotografii şi nici nu am filmat nimic: şi dacă am fi avut cu ce, aş fi preferat să ne bucurăm total de concert decât să fim preocupaţi de ce vom pune pe youtube. Deşi a fost un concert sold-out, mi-a plăcut că în mica sală de la Casa Studenţilor se putea respira, nimeni nu se înghesuia şi nu urla aiurea (în afară de “cioban”, biensur). Fusese anunţat un after party cu membrii trupei, dar aceştia au dispărut după un bis fantastic şi nu s-au mai întors, indiferent de valurile de aplauze şi dragostea unui public nu prea mare, dar excesiv de iubitor care-i voia înapoi…

Vă las o înregistrare video făcută anul trecut la festivalul ARTMania de la Sibiu (concertul de sâmbătă a fost, de fapt, un warm-up pentru festival):

Concer Anathema unplugged la Artmania
Vezi mai multe video din Divertisment »