Nisiporesti / Agapia
travel
Viaţa e perfectă acum, cu nelinişti urbane topite în îmbrăţişări, cu muzică ce ne dictează armonia, cu parfum de primăvară în aer, cu prieteni dragi şi vise deloc imposibile. Iubesc mai mult ca niciodată dimineţile, oglinda veche în care se reflectă privirea iubitului meu, melodiile trupei Mandalay cântate şoptit, picturile Ancăi, cărţile ce miros a nou şi a poveşi nespuse, uşile care scârţâie, frânturile de gânduri de pe Twitter, speranţele, caietele de cântece, penele de chitară de pe podea, TWP-ul, somnul lin în braţele lui Alec.
Şi totuşi… sufletul meu tânjeşte după Franţa, pleoapele îmi tremură sub apăsarea dulce a amintirilor uneori, mereu al doilea gând e să zbor, să zbor spre tărâmul unde visele par mai aproape de mare. Chitara sună şi mai curat acolo, vocea-mi pluteşte fără efort pe orice fel de note, în spatele oricărei perdele, pe fiecare centimetru de pavaj se mai scriu un acord, o poveste, o viaţă nouă.
Azi am hotărât. Ne luăm zborul spre Nantes şi Bordeaux în iulie, să ne luăm supradoza de vise trăite pe străzi magice, lângă ape limpezi, într-o lume ce ni se potriveşte. On y va…
Voi începe de azi o mică serie legată de cele trei oraşe pe care le-am vizitat în Franţa: Nice, Marseille, Paris. Nu vreau să scriu “travel reports”, ci doar să amintesc locurile care mi-au plăcut cel mai mult – şi pe care le recomand cu drag oricui, oricând!
Promenade des Anglais – imaginaţi-vă o şosea lungă (vreo 11 km) încadrată pe-o parte de plajă şi pe-o parte de palmieri, magazine fancy şi hoteluri celebre. În Nisa, toate drumurile duc la “Le Prom”, e bulevardul central şi totodată un loc de show-off pentru skateri, de plimbare pentru turişti şi de “vânătoare” pentru prostituatele de lux.
Oraşul vechi – case desprinse parcă dintr-o poveste, ziduri impregnate cu amintiri (mult) mai vechi decât cântecele lui Edith Piaf, străzi înguste care urcă şi tot urcă, cafenele tipic franţuzeşti înghesuite, oameni zâmbitori care-şi “parchează” bicicletele în faţa bătrânelor porţi… magazine mici de suveniruri, fiecare cu personalitatea şi specialitatea lui…
Reve d’Ange – dacă vorbim de magazine, cum l-aş putea omite pe cel mai frumos ever? “Reve d’Ange” e situat în partea veche a oraşului, pe strada Francis Gallo, numărul 4 şi vă întâmpină cu aripi, puf alb, statuete cu nimfe şi elfi, pietre semi-preţioase destinate fiecărei zodii, bijuterii tematice… şi tot ce ţine de îngeri! Proprietara pare şi ea un îngeraş!
Le Chateau – indicatoarele vă vor spune mereu care e drumul spre Chateau… dar acolo nu e un castel, aşa cum v-aţi aştepta, ci o colină. E mult de mers, dar priveliştile pe care le puteţi admira de sus merită tot efortul! Practic, se vede toată Nisa! De aici a început construcţia oraşului – încă se pot vedea ruinele unei cetăţi.
Muzeul de Artă Asiatică – am nimerit aici din întâmplare, dar a meritat fiecare secundă! Veţi descoperi o clădire impunătoare înconjurată de apă, câte o cameră dedicată fiecărei ţări importante din Orient – cu suficiente artifacte cât să vă facă poftă de mai multă şi suficient de bine aranjate încât să nu vă obosească ochiul. Intrarea e gratuită.
Parcul Phoenix – Magnific: vegetaţie luxuriantă, animale în libertate, peşti exotici, rechini, sere tropicale imense, plante şi păsări rare! Din păcate nu am apucat să punem mâna pe rechin, în schimb ne-am jucat de foarte aproape cu nişte câini de preerie, am văzut peştişori ca-n “Finding Nemo” şi am avut senzaţia că ne plimbăm prin junglă…
* Mulţumim pentru aparat, Mihaela!
** Nu toate fotografiile de mai sus sunt făcute de noi.
… în mai puţin de 17 ore! Mâine pe vremea asta voi fi pe plajă în Nisa, ascultând Celine Dion cu un frappe în faţă, cu mâna în mâna iubitului meu. Acum, pe fundal e proaspătul album Vama – şi noi facem bagaje de zor visând la zorile-zările care ne aşteaptă. I-am spus lui Alec că datorită lui mi-am împlinit cele două mari vise, albumul şi călătoria la Paris. “S-a nimerit să fiu aici”, îmi spune el cu o privire uşor mirată – dar eu nu mai cred în întâmplări!
Mă simt plină de inspiraţie, aş putea abera până mâine dimineaţă, dar ştiu că pleoapele îmi vor fi din ce în ce mai grele curând… vreau să fiu fresh, să nu pierd nici o secundă din primul meu zbor! Mulţumită Mihaelei Rădulescu, nu voi pierde nici o secundă din nimic… mi-a împrumutat un aparat foto pentru toate clipele pe care vreau să le iau cu mine! Şi asta fără să mă cunoască! Ce mă încântă pe mine fazele astea, când mi se demonstrează că mai există bunătate sinceră, necondiţionată în lume…
Două săptămâni n-am să mai scriu, n-am să-mi folosesc degetele decât pentru a simţi nisipul auriu la care am visat atât şi pentru a mângâia pielea catifelată a iubitului meu, la care am visat atât. Să simt anii încrustaţi în piatră din zidurile clădirilor din Clichy, textura meselor de lemn vechi pe care Henry Miller îşi schiţa romanele, prin cafenele boeme… Două săptămâni vreau să mă pierd, să uit că exist, să renasc, să mă îmbăt de dragoste şi de încântare, sorbite cu poftă dintr-o imaginară cupă de şampanie franţuzească.
Voi mai arunca, poate, câteva rânduri pe Twitter, din când în când.
Şi dacă vi se face dor de muzica noastră, adorabila Ioana va posta în fiecare zi câte o nouă înregistrare din concertul nostru de pe 25 iunie pe Vedeta.Ro .
Ni s-a făcut somn… and soon we will fly! Noapte bună!
Avem în sfârşit biletele de avion! Le ţin în geantă ca pe o comoară; le scot din când în când, mă uit la ele şi le strecor înapoi în plic – totul ca să mă conving că e real!
Peste o lună, la ora asta voi fi pe plaja din Nisa, numărând orele până la concertul lui Celine… A doua zi după show vom pleca (cu trenul) spre Marseille, urmând să ne întoarcem acasă abia după două săptămâni de hoinăreală şi visat cu ochii deschişi prin Paris.
Pentru curioşi: nu plecăm în luna de miere 
dar asta nu înseamnă că timpul petrecut acolo nu va fi… numai lapte şi miere!
Dacă aţi încercat să mă sunaţi în ultimele două zile, regret, mi-am pedepsit telefoanele mobile “uitându-le” în camera de hotel. Acelaşi Punk Rock Hotel unde am petrecut clipe de vis şi în februarie…
Mi-am sărbătorit ziua de naştere cântând: am compus o piesă nouă pe plajă şi am terminat “Cântec de dor”, iar seara am urcat împreună cu Alec pe scena localului “La Bibi” pentru un recital de 6 piese, preview la show-urile pe care le vom susţine cât de curând şi-n Bucureşti. A ieşit bine, un sound super făcut cu un mixer, două boxe, un microfon şi câteva cabluri tăiate-lipite de Alec până s-a auzit totul aşa cum trebuie. Deliciul serii a fost “La cafea”, dar văd că şi noul “Cântec de dor” prinde bine. Vă scriu puţin mai încolo, când găsesc timp şi energie, care e povestea lui…
Şi altfel… am mâncat clătite cu vişine, am adormit în maşină pe plajă ascultând doar muzica mării şi şoaptele iubitului meu… am vorbit despre trecut şi viitor ore-n şir, pe drum, ne-am rătăcit puţin prin Constanţa şi puţin mai mult prin visele noastre; am strâns imagini ideale şi ne-am cules dragostea de pe buze… am compus împreună, punând armonia dintre noi în fiecare vers şi acord. Ceva de genul: “There’s music playing from the other side/But all I can hear is the one in my mind“.
Am avut momente când am simţit că o s-o iau razna de atâta fericire, dar… e doar firesc, e doar ce mi-am dorit şi am aşteptat atâta timp: aşa că stau cuminte şi las rândurile, gândurile şi cântecele să curgă…
M-am întors cu soarele-n suflet şi poftă de mare (cu cât o privesc/ascult/miros mai mult, cu atât vreau să fiu mai aproape); m-am aruncat direct în nebunia oraşului gri, cu bănci şi tone de acte, cu goana de colo-colo şi aerul apăsător al unei dimineţi în care nimic nu merge bine… Dar ştiu: în doar câteva ore voi fi din nou în braţele lui Alec, o să-i adulmec şuviţele lungi care poartă încă mirosul mării… aşa că îmi păstrez zâmbetul!
Pe 3 iulie plecăm! Biletele de avion sunt rezervate, la fel şi cazarea pentru Nisa. Mai am de găsit pe cineva pe CouchSurfing, dispus/ă să ne ia acasă pe mine şi pe A. pentru vreo două săptămâni. Ideal ar fi să stăm în Piaţa Clichy, într-o mansardă veche, plină de muzică şi cărţi… dar acceptăm şi alte variante!
Sigur nu e cazul să mă trezesc?! Mai verific o dată Inbox-ul. Mesajul de la agenţia de turism e chiar acolo, rezervări cu numele noastre pe ele, drumul spre Paris… asigurat!!! Nisipul de pe plajele din Nisa mi se va scurge printre degete pecum timpul ăsta, atât de consistent şi totuşi fragil – aş vrea doar să treacă mai repede! Într-una din seri, Celine va cânta doar pentru mine – ce dacă pe stadionul acela vor mai fi 40 de mii de inimi bătând la unison cu a mea?!
Iulie 2008 îmi pare dintr-o altă viaţă, una cu fluturi neliniştiţi şi străzi acoperite de praf auriu, cu parfum de vise împrăştiate pe străduţele din Paris – o altă viaţă, pe care abia aştept să o simt, să o gust, să o trăiesc…
* Avionul e un Boeing MD-80; cu el vom zbura de la Bucureşti la Nisa (cu o mică escală la Roma). It’s my first flight…