Comments for Writer of a Song

Comment on umbra si zambet by E.

E. — Mon, 23 Apr 2012 19:39:43 +0000

Citesc. Oftez. Inghit in sec si uit sa mai respir cateva secunde…Fuck! Ai un fel de-a spune/scrie ce si cum traiesti…esti VIE. si nu ma pot impiedica sa ma intreb de ce uneori viata este atat, dar atat de nedreapta. Te imbratisez cu tot sufletul si iti pup zambetul si-ti sterg lacrimile. Mi-e dor de tine, Alexa.

Comment on Intr-o zi… by Alexandra Ivan

Alexandra Ivan — Mon, 19 Mar 2012 18:13:13 +0000

@ Camil – cata dreptate ai! Si chiar voiam, in lumina ultimelor ganduri ratacite, sa revin asupra textului. E frumos sa te ridici din nou si sa zbori cu aripi frante… si e de fiecare data altfel, nimic nu poate fi previzibil pentru cei ce cred in destin. Si da, alternativa e dureroasa, insa exista si calea de mijloc… sa iei ce e mai bun din clipe, sa pui ce-i mai frumos in cantece, sa zambesti chiar si atunci cand norii iti intuneca privirea… sa te bucuri de tot ce poti, cand poti de la viata si sa fii recunoscator pentru tot ceea ce traiesti, oricand ar incepe si oricum s-ar termina.

Comment on Intr-o zi… by camil

camil — Sat, 17 Mar 2012 10:05:16 +0000

eu cred că niciodată nu amorțim cu adevărat, definitiv, odată ce am cunoscut simțiri și emoții autentice; însă ne place să credem asta, vrem să credem, e ca o măsură de autoprotecție…pentru că alternativa e mereu prea dureroasă (dezamăgiri, regrete, singurătate, pentru ca mai apoi ciclul să se repete)…
omul are resurse nebănuite și ne putem ridica de multe ori după ce am fost la pământ, chiar dacă niciodată nu vom mai fi și nu vom mai simți la fel….

Comment on Intr-o zi… by Alexandra Ivan

Alexandra Ivan — Sun, 29 Jan 2012 16:52:18 +0000

@ George ce sa fac, daca nu stiu sa fiu altfel decat sincera?… :)

Comment on Intr-o zi… by George

George — Sun, 29 Jan 2012 16:38:06 +0000

M-a surprins sinceritatea. E atat de rar intalnita, mai ales in scris.

Mi-a adus aminte de vremuri trecute, parca mai frumoase. :)

Comment on Muzica by La Cafea - Alexandra si Alec

La Cafea - Alexandra si Alec — Thu, 19 Jan 2012 20:29:13 +0000

[...] incredibila ii apartine Alexandrei Ivan. Category : Cafea si arta, Video Tags : Alec Şandor, Alexandra Ivan, cafea, Cafea si arta, [...]

Comment on Intr-o zi… by Alexandra Ivan

Alexandra Ivan — Mon, 16 Jan 2012 19:14:35 +0000

@ Cristia nu mi-am dat seama niciodata ca as putea influenta pe cineva sa se apuce de scris – insa crede-ma ca iti voi citi blogul rand cu rand, chiar m-ai facut curioasa. Si eu scriu tot de dragul meu, in primul rand, dar astfel de ecouri imi aduc aminte ca nu sunt “singura in durerea mea”, cum spunea Frida Kahlo.

Nu judec, nu ma impovarez, nici macar nu mai analizez prea mult. Doar las cuvintele si notele sa scurga, de dragul aducerilor aminte si al cutitelor rasucite in inima. Voi fi mai puternica dupa toate astea, promit.

Wish u the best!

Comment on Intr-o zi… by Cristia

Cristia — Mon, 16 Jan 2012 14:49:05 +0000

Nu te-am uitat, Alexandra, desi au trecut cred vreo 5 ani… Esti fata datorita careia mi-am deschis blog si m-am apucat sa scriu, indeletnicire care mi-a adus imense satisfactii spirituale. Nu am scris si nu scriu pentru public. Am scris si scriu ca sa imi alung toti demonii insotitori. Am fost si sunt fericita. Mai degraba sunt fericita de cand ma stiu, dar am devenit constienta de asta de cand m-am apucat de scris. Nu am avut niciodata ocazia sa iti multumesc :) Acum e momentul. Am ramas abonata pe mail la scrierile tale de acum 5 ani si dupa o pauza indelungata am inceput sa primesc iarasi mailuri cu scrierile tale. Te aflu trista si fara arme sau aripi. Nu iti voi tine o prelegere, atat iti spun: plangi cat e vremea plansului, si apoi ridica-te. Ridica-te, scutura-ti hainele si mergi mai departe. Nu judeca ce s-a intamplat si nici nu te impovara scormonindu-te dupa culpe. Pur si simplu a fost inca o cadere prin care viata a vrut sa iti arate ceva, facandu-te si mai puternica. Iti sunt alaturi si astept sa iti citesc zambetul printre randuri… Si iti multumesc, Alexandra! Pentru inspiratia care mi-ai fost in acel an cand parea ca toate sperantele mele se ratacisera…

Comment on Intr-o zi… by Alexandra Ivan

Alexandra Ivan — Sun, 15 Jan 2012 21:44:39 +0000

@ Manu imi pare rau ca te-am facut sa plangi, dear friend… si, mai ales, imi pare rau ca ai simtit si tu astfel, candva. Sper ca ziua in care vei primi tu dragoste si tot ce-i mai bun neconditionat sa vina mai repede – si sa poti zambi dulce-amarui pentru amintirile de genul acesta.

Comment on Intr-o zi… by Manu

Manu — Sun, 15 Jan 2012 20:31:15 +0000

Cred ca acestea sunt cele mai triste randuri pe care le-am citit vreodata… Am plans. Si pot spune doar ca stiu cum te simti…I’ve been there…