Tag: david luke michael bryan

Give Peace a Chance 2009 şi săptămâna viselor

Şi a fost Give Peace a Chance, ediţia a cincisprezecea, un spectacol cum rar mi-a fost dat să văd… şi de aici  apăsătoare onoarea de-a face parte din el.

Pentru cei care nu ştiu, Give Peace a Chance este singurul concert comemorativ din lume dedicat victimelor de la Hiroshima şi aduce, an de an începând din 1995, un mesaj de pace pe scenele Oradiei. Este organizat de Rock Filarmonica Oradea, cel mai frumos “spirit” muzical şi cultural al vremurilor noastre.

Am petrecut cea mai frumoasă săptămână din vieţile noastre în casa familiei Chelu, cu răsfăţuri muzicale şi culinare, cu miros de cărţi şi poveşti despre Renaştere, despre Noica, despre speranţe şi viitor…

Am compus patru piese în patru zile, pentru ceea ce va fi albumul “Frumoasei Veneţiene”, Veronica Franco. Vom compune muzică pentru toate cele 16 sonete ale ei, le vom înregistra sub îndrumarea domnului Florian Chelu Madeva, le vom pune pe un CD pentru inimile voastre, pentru că încă se mai face muzică destinată zborului lin prin vise.


(noi suntem pe la 1:45)

Concertul în sine a fost o experienţă vibrantă, ne-am simţit acasă şi totuşi cu genunchii tremurând printre atâţia artişti speciali, cântând despre pace, aducând un omagiu lui Michael Jackson, visând cu ochii deschişi şi cu sufletul plin de lumină, nu doar din lumânările dăruite de doamna Iuliana Băican Chelu spectatorilor.

Au cântat Dave Bryan, Alexandrina Chelu, Iuliana Băican Chelu, Florian Chelu (doar puţin cu vocea, din păcate, pe “We Are The World”), cvartetul Varadinum, Călin Pop (Celelalte Cuvinte), Marius Pop şi Brigitta Balogh, Talentum, Noris, Azepam, One Minute, Lăcrimioara Deac şi Mircea Covaci (ne-a fost alături cu flautul său fermecat pe “Sonetul V”).

Am cunoscut mulţi oameni frumoşi, am revăzut prieteni, am dat interviuri şi am filmat pentru televiziunea locală… pentru o săptămână, vieţile noastre au fost exact aşa cum trebuie să fie: pline de muzică.

>>> Au mai scris despre Give Peace a Chance: Muzica de Vest, Lilişor, Orădeanul, Grigore Jucan, Adevărul şi… promit să revin cu link-uri, pentru că sunt multe publicaţii locale ce nu ne-au uitat.

* Rochiţa albă pe care am purtat-o la concert a fost creată de the one, the only Ludmila Corlăţeanu.

Foto: Noris, Alexandrina Chelu, Lilişor , Orădeanul

“Nu suntem o trupă, suntem un spirit”

shakespeare

Îţi vine să crezi sau nu, într-o industrie dominată de compromisuri şi uniformizată de lipsa de originalitate, unii oameni mai fac şi Muzică. Cultură. Cântări cu sufletul în palme.

Unii muzicieni refuză urbanismul rimelor contemporane şi pun pe note cuvintele lui Shakespeare, ale lui Eminescu, ale lui Rimbaud, ale poetesei Louise Labe…

EI sunt mai mult decât o trupă, mai mult decât o mişcare cultură, mai mult decât deschizători de drumuri. EI, Rock Filarmonica Oradea, sunt un spirit.

Poate nu ţi-ai fi închipuit că există un compozitor suficient de curajos încât să pună pe muzică toate cele 154 de sonete ale lui Shakespeare şi să le îmbrace simplu şi dulce în acorduri de chitară şi flaut, ca şi cum trubadurii le-ar fi cântat şoptit la o serată pentru nobili.

Poate nu ţi-ai imagina vreodată cum sună Eminescu în variantă rock, sau cum “Replici” poate deveni coloana sonoră a poveştii tale de dragoste, atât de completă şi… actuală.

louise

După un weekend cu Rock Filarmonica, cuvintele m-au părăsit. Sunt mută de admiraţie, sufocată de mândrie că îi cunosc de atât de aproape, că uneori vocea mi se împleteşte cu a Alexandrinei sau cu acordurile d-lui Chelu. Că îi pot privi în ochi ştiind că n-am cântat niciodată altceva decât mi-a cerut sufletul. Că am auzit cuvintele magice, “haideţi să facem un disc împreună“. Dar despre asta, cu o altă ocazie… vă las cu cea mai frumoasă muzică românească:

P.S.: Despre Rock Filarmonica am mai scris aici, aici şi aici.

Şi un articol emoţionant despre Florian Chelu, “Omul, nu artistul”, scris de George Bălan: http://georgebalan.wordpress.com/2009/04/25/florian-chelu-omul-nu-artistul/