Leapşa de la draga mea prietenă Adriana:
Sunt visătoare cu ochi deschişi, îndrăgostită, încăpăţânată, fericită, puternică.
Mi-aş dori ca experienţele viitoare să nu mă schimbe în rău.
Nu-mi plac măslinele, metroul, mizeria din oraş, nepăsarea noastră fără scuză.
Orice s-ar întâmpla, aş vrea să păstrez: dragostea lui Alec şi muzica.
Nu uit secunda în care am zâmbit pentru prima oară după operaţie; binele gratuit pe care mi l-au făcut atâţia oameni când eram rătăcită; cărţile pe care le-am citit cu sufletul.
Nu pot să-mi imaginez lumea fără muzică, dragoste, nelinişti.
Pot să descriu orice, mai puţin magia de-a scrie un cântec şi de a-l aduce apoi la viaţă pe scenă.
Urăsc ipocrizia, violenţa, minciunile…
Îmi plac buzele lui Alec, ciocolata, caffe frappe, cuvintele (în poezie sau proză), Celine Dion, zâmbetele întâmplătoare pe stradă.
Joc teatru - ba nu! ![]()
Puţini oameni mă cunosc cu adevărat – poate pentru că nici eu nu am reuşit încă. Sau e doar problema cu timpul… suntem prea ocupaţi să ne catalogăm înainte de-a ne descoperi.
Pregătesc un album mult-visat şi un proiect minunat (TWP)
Îmi place să cred că peste 5 ani voi fi cu adevărat mândră de imaginea mea din oglindă.
Nu suport promisiunile false, frustrările descărcate asupra celor care n-au nici o vină, răutăţile gratuite
Apreciez o cafea bună dimineaţa
Aş vrea să îmi petrec toate dimineţile într-o linişte dulce alături de iubitul meu, fără să ne grăbim nicăieri.
Mă tem de bombe atomice, câini, fluturi şi (doar puţin) de stomatologi.
Îmi pare rău că nu mi-am conservat mai bine dragostea până acum.
Aud cântece noi în fiecare zi… vreau timp să le gust, să le percep, să le scriu!
Văd în fiecare dimineaţă cea mai frumoasă privelişte din lume: zâmbetul lui Alec!
Nu îmi place de mine când spun lucruri şi abia apoi le conştientizez toate nuanţele.
Rar reuşesc să-mi păstrez zâmbetul şi mulţumirea o zi întreagă.
Păstrez absolut tot din Franţa, de la şerveţele până la reviste, pliante şi săpun de la hotel. Totul miroase a “frumos” acolo.
Nu sunt mulţumită de “industria” muzicală din România. Dar nici cei care o conduc fără repere nu sunt, aşa că… suntem chit.
Sunt confuză – mai bine zis am fost, până să înţeleg care-i treaba cu dragostea şi familia.
Ar trebui sa renunţ la dulciuri şi Red Bull ![]()
Am nevoie de muzică şi dragoste în doze mari, pentru totdeauna.