Când am ascultat prima oară o melodie a trupei Vice, mi s-a făcut pielea de găină. Am copiat întreg CD-ul, am pus piesele pe repeat, le-am aflat poveştile din terţe surse… şi i-am căutat pe net ani de zile, pe vremea când conceptul web 2.0 nici nu exista şi nu era atât de uşor să dai de cineva

Când ne-am găsit, eram o fată cu un trandafir roşu, un iubit întâlnit ca din poveşti de câteva zile şi mult prea preocupată de planurile mele, de melodiile mele, de visele mele ca să pot împărţi cu ei ceva atât de personal ca naşterea unui cântec.

I-am descoperit doar, i-am observat de la distanţă, ghemuită cu un pahar de vin şi cu mâna în mâna lui Alec pe canapeaua lor mare din apartamentul-studio-sală-de-repetiţii-izvor-de-muzică. Şi m-am minunat de cât sunt de minunaţi…

Când mi-au propus să trag nişte voci pentru “The Forest”, m-am aşezat la microfon şi am închis ochii, cu inocenţa copilului dintotdeauna, a fetei rătăcite ce ştie uneori să murmure poveşti cu zâne.

Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar n-am folosit cuvinte. Magia s-a “legat” doar pe intro, în care vocea mea a avut atâta spaţiu să plutească. Şi aşa începe o poveste…

* Acesta e doar un demo, “alfa” după cum au scris şi băieţii. Varianta finală & high quality, curând!